Când metalul uitat devine vocea artei, capătă o viață și un sens nou. Aceasta este povestea despre cum ceva vechi și neobservat se poate transforma în artă frumoasă, protejând în același timp natura și amintindu-ne că totul merită o a doua șansă.
Au fost vremuri când oamenii se întrebau: „De ce să păstrezi metal vechi, piese ruginite și țevi uitate?” Dar apoi a apărut cineva care mereu privea în jur și se întreba: „Oare asta ar putea deveni ceva mai mult decât simplă gunoi?” Un bărbat plin de creativitate, care a trăit cu inima și sufletul în lumea reciclării și transformării.
Mike a fost întotdeauna ingenios. Încă din copilărie, era recunoscut pentru găsirea soluțiilor ingenioase la cele mai complicate probleme. Acea trăsătură l-a condus pe un drum în care lucrurile aruncate și uitate renaște prin artă, ajutând lumea să devină mai curată și mai bogată în spirit.
„Îmi place metalul vechi pentru că poartă deja o poveste – o viață anterioară, o privire în realitatea altcuiva. Acum, în mâinile mele, primește un nou început.”
De obicei începe cu o schiță vagă și nevăzută. Apoi totul curge cu emoție. „Nu creez niciodată o schiță finală. Pur și simplu ascult piesele care par că mă cheamă. Încep să le conectez – ca un puzzle – până când în fața mea apare o poveste vie, făcută din metal.”
Atelierul și grădina din apropiere sunt pline de piese curioase. De-a lungul anilor, ele au venit din ateliere auto, magazine de mașini și de la oameni care doreau să scape de rafturile părinților sau bunicilor. „Oamenii îmi dau aceste lucruri de bunăvoie. Și este cel mai bun sentiment – să știi că au încredere în tine cu fragmente din trecutul lor.”
Dar acest tip de muncă, după cum vă puteți imagina, nu este lipsit de provocări. Mike nu merge pur și simplu la un magazin și cumpără ceea ce îi trebuie. Lucrează cu ce are. Și când piesa perfectă nu există, el inventează, imaginează și creează. Aceasta nu este artă obișnuită; este un adevărat test. Dar acea limitare îi dă libertate adevărată.
Arta lui nu este doar despre frumusețe. Este un mesaj tăcut, dar clar. „Sculpturile mele sunt un apel către toți. Aruncăm lucruri prea repede, fără să ne gândim la consecințe. Dar fiecare obiect merită o a doua șansă – dacă numai ne oferim timp și grijă să-l ascultăm.”
Unele dintre cele mai dragi lucrări ale sale sunt instrumente muzicale. „Nu voi uita niciodată trombonul și saxofonul pe care le-am realizat. Oamenii erau uimiți și întrebau mereu: ‘Oare sunt intersante cu adevărat?’ A fost cel mai mare compliment – pentru că metalul arăta atât de real, atât de precis, încât le amintea de muzica vie.”
Când este întrebat dacă există lucrări greu de lăsat, Mike zâmbește ușor. „La început, a fost greu. Fiecare sculptură era un vis făcut din metal, născut dintr-o scânteie de inspirație. Dar pe măsură ce am trecut la lucrări la comandă, lucrurile s-au schimbat. Aceste piese aparțin cuiva încă de la început. Mă văd ca un pod – între artă și noua ei casă.”
Câinii ocupă un loc special în creațiile sale. Când a expus prima dată în Portland – un oraș în care câinii sunt cu adevărat membri ai familiei – sculpturile lui de câini au devenit instantaneu favorite. Așa a început totul. Fiecare creat special, fiecare reprezentând animalul iubit al cuiva. „Labradorii sunt cei mai populari, dar îmi place să creez toate rasele. Fiecare poartă dragoste, respirație și un sentiment de acasă.”
Când întrebăm despre impactul ecologic al muncii sale, Mike se oprește. „În 20 de ani, am salvat probabil în jur de 20 până la 30 de tone de metal de la a ajunge în gropile de gunoi. Acest metal, dacă era aruncat, ar fi scurs toxine în sol și apă. Dar acum—devine ceva ce aduce bucurie oamenilor.”
Acum, tocmai a terminat o sculptură de 7,5 picioare în formă de chitară pentru Hard Rock Hotel din Dublin. Urmează – o sculptură de câine în alergare pentru un parc din Dallas și o sticlă uriașă de vin destinată unei podgorii din Napa Valley.
Și nu putem decât să fim impresionați – cum poate o șurubelniță ruginită să devină o poveste întreagă? Și atunci realizezi – când cineva creează cu inima, chiar și cel mai simplu material poate fi transformat în artă vie, plină de spirit și viață.
